Adresa
Strada Nicolae Titulescu Nr. 35, Bacău. (lângă sediul EON)
Program
Luni – Vineri 08:00 – 12:00, 14:00 – 17:00.
Pentru a putea înțelege mai bine ce înseamnă procesul de încărcare imediată în implantologie este important de explicat cum arată arhitectura implanturilor dentare.
Eu spun pacienților mei ca implanturile dentare sunt atât de diferite, așa cum un motor electric este diferit de un motor diesel sau un motor pe benzină. Implanturile multifazice, care sunt acestea… au o arhitectură sub forma unui cilindru, ele se introduc în os până la nivelul acesta, după care se lasă în os 6 luni să facă osteointegrare. Aceste implanturi nu pot avea încărcare imediată pentru că nu au stabilitate primară bună. Eventual pot fi încărcate cu lucrări din plastic, cu lucrări provizorii, acestea neînsemnând încărcare imediată.
Pentru a putea face încărcare imediată trebuie să avem un implant de forma unui morcov. Acestea este un implant care poate face încărcare imediată, pentru că prin forma și arhitectura pe care o are produce o condensare a pereților laterali ai osului producând o stabilitate primară bună și astfel se poate face încărcare imediata. Acest implant se poate introduce numai în gingie sănătoasă, deci la câteva luni de la extracție.
Un alt implant care poate face încărcare imediată este implantul bicortical, care are o arhitectură cu totul deosebită decât celelalte două, deoarece are un gât foarte lung, acest gât intră în extracție iar osul este prins în continuarea extracției, în cea de-a doua corticală.
Orice os are două corticale, respectiv corticala nazală, corticala sinusală, sau placa pienoida(nu înteleg ce zice) a osului sfenoid, iar la mandibula, cele două corticale, una superioară și una inferioară.
Acest implant se poate introduce și în extracție pentru că este lucios, iar bacteria nu se poate prinde de el, spre deosebire de acesta(cel cu aspect de morcov) care este sablat sau tratat cu acid și bacteria se poate prinde pe el provocând periimplantită. În acest caz nu se produce periimplantită pentru că bacteria nu se poate prinde de implant.
Singurul dezavantaj al acestui sistem este unul singur. Medicul stomatolog sau implantolog trebuie să aibă în stoc aproximativ 100 150 de implanturi pentru ca fiecare pacient are o altă formă și o altă dimensiune de os.